Într-o economie digitală în continuă expansiune, în care angajații creează conținut, software, produse vizuale sau alte forme de proprietate intelectuală, apare o întrebare esențială: cine deține drepturile de autor asupra creațiilor realizate în timpul muncii?
Pentru a evita litigii costisitoare și pierderi de timp sau reputație, este esențial ca drepturile de autor să fie reglementate clar în contractul individual de muncă sau în contractele conexe.
Ce sunt drepturile de autor?
Drepturile de autor reprezintă totalitatea prerogativelor morale și patrimoniale de care beneficiază o persoană care a creat o operă originală: texte, fotografii, programe software, design-uri grafice, baze de date, materiale educaționale etc.
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe reglementează acest domeniu în România, în conformitate cu directivele europene.
Ce spune legea despre drepturile de autor în raportul de muncă?
Art. 39 din Legea 8/1996 stipulează că autorul este titularul inițial al dreptului de autor, inclusiv în cadrul raporturilor de muncă. Totuși, angajatorul poate dobândi drepturile patrimoniale de autor asupra operelor create de angajat, dacă acest lucru este prevăzut expres în contract.
Așadar, nu este suficient doar faptul că salariatul lucrează pentru firmă – este nevoie de o clauză scrisă care să reglementeze expres transferul drepturilor.
Ce trebuie să conțină contractul de muncă sau actul adițional?
Pentru a evita conflictele, iată 5 elemente esențiale care ar trebui incluse:
1. Clauza de cesiune a drepturilor patrimoniale
Aceasta trebuie să menționeze clar că angajatul cedează angajatorului drepturile patrimoniale asupra operelor create în timpul executării contractului de muncă.
Exemplu: „Salariatul cesionează angajatorului, în mod exclusiv și pe durata maximă permisă de lege, drepturile patrimoniale asupra operelor realizate în cadrul atribuțiilor de serviciu.”
2. Durata cesiunii
Se recomandă precizarea duratei cesiunii – de regulă, durata maximă prevăzută de lege (70 de ani de la moartea autorului).
3. Teritoriul cesiunii
Poate fi național, european sau global, în funcție de obiectivele companiei.
4. Tipurile de opere vizate
Este esențial să se precizeze ce tipuri de creații sunt vizate: cod sursă, fotografii, texte, campanii publicitare, baze de date etc.
5. Remunerația
Legea permite ca această cesiune să fie inclusă în salariu sau să fie remunerată separat. Totuși, este recomandabil să se menționeze clar dacă există sau nu o remunerație distinctă.
De ce este important să existe aceste clauze?
Fără o clauză expresă:
- Angajatul poate revendica drepturi asupra operei;
- Poți pierde dreptul de a publica, vinde sau licenția opera;
- Poți fi dat în judecată pentru încălcarea drepturilor de autor;
- Brandul companiei poate avea de suferit din cauza unui litigiu.
Situații frecvente în practică
- Un designer grafic realizează un logo pentru firmă, dar nu există nicio clauză de cesiune. Ulterior, părăsește firma și revendică dreptul de autor asupra brandului.
- Un programator creează o aplicație software în timpul orelor de muncă, dar contractul nu prevede nimic despre drepturile de autor. Firma nu o poate vinde legal fără acordul expres al autorului.
Recomandare juridică
Este esențial ca orice firmă care lucrează cu angajați sau colaboratori creativi să consulte un avocat specializat în dreptul muncii și drepturi de autor pentru redactarea corectă a contractelor. Fiecare detaliu contează.
În lipsa unor clauze clare privind drepturile de autor, apar riscuri semnificative pentru angajator. Prevenirea unui litigiu este mai ieftină, mai simplă și mai eficientă decât soluționarea lui în instanță.
